24 februarie – Dragobetele sărută fetele

Dragobetele este sărbătorit în Calendarul Popular în ziua de 24 februarie. Cum vremurile s-au schimbat, tinerii au dat uitării pe Dragobete zis şi Dragomir, Ioan Dragobete, Cap de Primăvară – tanărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti. Mentionăm că pe vremuri, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile tării. Potrivit atestărilor, ea era cunoscută în sud, mai cu seamă in Oltenia.

Dragobete-Cap de primăvară este una dintre sărbătorile ce prevesteşte începutul primăverii. Romanii numeau sărbătoarea Dragobetelui si „Logodna păsărilor”, deoarece în această zi păsările se imperecheau şi îşi făceau cuib. In lumea satelor, această presupusă logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic de către oameni. Se credea că păsările neîmperecheate în această zi rămâneau stinghere până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil şi în lumea oamenilor, ne spune profesorul Ion Ghinoiu.

Cum se sărbătorea Dragobetele 
In dimineata zilei de 24 februarie, tinerii ieşeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau şi se strangeau in brate. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate pana la Sanziene, pe 24 iunie, cand erau aruncate pe o apă curgătoare. Există credinta că cele care nu faceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: „Dragobetele săruta fetele!”.
Nu cred ca este întâmplător faptul că tinerii ieşeau la pădure în această zi, dacă tinem seama că Dragobetele locuia prin păduri, pentru a pedepsi persoanele care au lucrat în ziua prăznuirii sale. De aici a luat naştere şi expresia „Nu te-o prinde Dragobetele prin pădure”.
In apropierea pranzului, fetele începeau să coboare în fugă spre sat. Această fugă era numită „zburătorit”. Flăcăii urmăreau fetele dragi si acestea se lăsau prinse dacă tinerii erau după placul inimii lor. Avea loc o îmbrătişare, ce era urmată de un sărut, care semnifica logodna pentru cel putin un an de zile. Multi părinti abia acum aflau simpatiile tinerilor. Se intâmpla ca unii să fie multumiti, iar în cazul in care nu erau de acord cu alegerea făcută, logodna virtuală era respectată.

Din zăpada netopită pană la Dragobete, fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumusetii.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: dacă nu se făcea cumva Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma. In plus, un semn rau era dacă o fată sau un băiat nu intalnea la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, opinia generală fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar dacă o fată iesea impreună cu un băiat şi nu se sărutau, se credea despre ei că nu se vor mai iubi în acel an.

Etimologia cuvantului Dragobete 

Unii filologi sustin că numele „Dragobete” provine de la două cuvinte vechi slave „dragu” şi „biti”, care s-ar traduce prin expresia „a fi drag”. Alti filologi sustin că vine din cuvintele dacice “trago” – tap (mai tarziu devenit “drago”) şi “bete” – picioare. Tapul simbolizând la romani fecunditatea!

Există şi ipoteza că „Dragobetele” se traduce prin „chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tanărul frumos, ales „, de la cuvintele dacice „drag”, ce semnifică „chip frumos”, „chip de lumină’’ şi „betel”- „casa lui Dumnezeu”.

Etnograful Marcel Lutic sustine că „Majoritatea denumirilor pentru această sărbătoare sunt calchieri dupa numele din slava veche a sărbătorii creştine a „Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sărbătoare numită in spatiul slav „Glavo-Obretenia”. Romanii au adaptat această denumire din slavă, aşa apărând in veacurile evului de mijloc denumirile „Vobritenia”, „Rogobete”,” Bragobete”, „Bragovete” (unele dintre ele, foarte apropiate de mult mai cunoscutul Dragobete), pană când, probabil şi sub influenta principalelor caracteristici ale sărbătorii, s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales în sudul şi sud-vestul României, denumirea „Dragobete”.

Floarea dragostei

In lumea satului, plantele erau de mare ajutor pentru a afla dacă tinerii se casatoresc. Una din aceste plante era numită Floarea dragostei, o plantă cu frunze în formă de lance şi flori roz-purpurii, care creştea în locuri inalte. Se plantau în grădina doua fire de Floarea dragostei pentru tinerii indragostiti şi dacă cele două plante se apropiau, era semn că ei se vor căsători.
Dacă in unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, în altele ca fiind Năvalnicul sau cumnatul lui Lăzărica cel mort din dor de placinte, un lucru e sigur: este tânăr şi este protectorul dragostei şi al indrăgostitilor.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Dragobetele sau Sf. Valentin?

De la o vreme, sărbătoarea Sfântului Valentin este, la noi, asociată Dragobetelui, iar în această perspectivă titlul  articolului meu se cuvenea să aibă un copulativ „şi”, în locul disjunctivului „sau”. Motivul pentru care am ales totuşi această formă este acela că două personaje – da, personaje, pentru că persoana sfântului este incertă formal, iar
Dragobetele nu a existat ca atare, el fiind o creaţie a etosului popular – sunt reciproc şi fundamental exclusive.

Este cunoscut faptul că sărbătorirea publică a Sfântului Valentin – prezent de altfel în calendarul ortodox la data de 30 iulie (în zi de post, ca „Sf. Mc. Valentin, Ep. Umbriei”, alături de Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic; Sf. Mc. Iulita), precum şi la 6 iulie (Valentin Preotul) – a început la noi în anii ’90, ca un produs media importat din lumea occidentală, dacă nu mă înşel, graţie ProTV. Ca o paranteză deocamdată, un alt produs media de import, de prin anii ’30, este renumitul Moş Crăciun, născut pentru a îndulci criza economică a acelor ani într-un program publicitar Coca-Cola (aceasta este, însă, o altă poveste, bună de spus iarna viitoare „la gura sobei”). Foarte interesant e faptul că toată lumea „ştie” că Valentin este „sfânt catolic”. Sigur că, pricipial, pentru unii, mai ecumenici în gândire, este greu de acceptat ideea că pe lumea cealaltă ar exista sfinţi catolici şi sfinţi ortodocşi (valabil şi pentru alte confesiuni, fireşte), dar te poţi pune cu subcultura maselor? Nu poţi! Poate doar Biserica Ortodoxă s-ar putea pune, dar ea are de apărat nişte valori proprii şi, din păcate, după cum se pare, perene. Între acestea, delimitarea strictă de ne-ortodocşi, pentru păstrarea purităţii.

În consecinţă, la fel cum a îmbrăţişat cam tot ce a iţit gândirea resentimentară şi retrogradă de pe la noi, BOR a  îmbrăţişat şi Dragobetele, un produs tradiţional popular, de casă, fără E-uri. Şi astfel, pentru toată lumea cu ceva  carte, etnologii Simion Florea Marian şi, mai recent, Ion Ghinoiu, au devenit lectură obligatorie la fiecare început de an. Restul lumii, cu abilităţi internautice (precum şi redactorii de ştiri, cu abilităţi de tot felul), dă căutare în cyberspaţiu (apropo, termenul este validat de „aproximativ 31000” de intrări pe Google) pe „dragobete” (cu
varianta năucitoare „dragobete la români” – poate ne spune cineva unde altundeva?), aflând tot ceea ce au scris cei doi, dar din alte surse.

Sfântul Valentin, Episcopul Umbriei, sec. III

Sfântul Valentin, Episcopul Umbriei, sec. III

În Biserica Catolică, Sf. Valentin, amintit iniţial pe 14 februarie, a fost scos din calendar prin 1969 din cauza subţirimii şi ambiguităţii (sunt cel puţin trei „Valentini”) datelor referitoare atât la persoana sa, cât şi la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfânt – astăzi, la respectiva dată, catolicii îi amintesc pe Sfinţii Chiril şi Metodiu, ca o ironie parcă la adresa deschiderii ecumenice ortodoxe. Sf. Valentin există însă, după cum am văzut, în calendarul BOR, fiind în consecinţă pomenit cum se cuvine în ziua de 30 iulie (plus cel amintit în Sinaxar la 6 iulie, dar acesta a fost martirizat în Persia şi nu se pune, nu-i aşa?). Deci, stimaţi apărători ai valorilor ortodoxe, conform calendarului BOR, Valentin
nu este „sfânt catolic”. Oricum nu ar fi putut fi, ţinând cont de faptul că cel la care face referire calendarul ortodox pe 30 iulie a fost martirizat pe la sfârşitul secolului al treilea.

La rândul lui, şi Dragobetele este şi nu este. Este pentru că apare în tradiţia populară, şi nu este, pentru că apare zonal. Ca atare, neavând o răspândire pe întreg teritoriul, sau pe arii etnografice foarte mari, nu are relevanţă decât pentru cei care îl (re) cunosc. Urmează inevitabilele citate din Simion Florea Marian: „După credinţa poporului, 24 februarie,
adecă Dragobetele, este ziua în care se împărechează toate păsările şi animalele”. Ca atare, este o zi foarte bună şi pentru un ritual de îndrăgostire a tinerilor. Din nou, Simion Florea Marian: „Băieţii şi fetele au, deci, credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un băiat, şi viceversa”.

Cupidon în viziune contemporană pentru Valentine`s Day

Cupidon în viziune contemporană
pentru Valentine`s Day

Nu toţi locuitorii României s-au născut însă la sat, şi dintre cei născuţi la sat nu toţi au văzut lumina zilei pe aceleaşi meleaguri. În realitate, obiceiurile de Dragobete sunt destul de restrânse din punct de vedere etnografic la câteva zone din Muntenia, Oltenia transcarpatică, Dobrogea. Lucrurile stau cu totul altfel însă, dacă are loc, fie şi involuntar, un fel de Dragobete reloaded, adică resuscitarea şi extinderea acestui obicei la scară naţională – ceea ce se întâmplă la
televiziuni, radio şi în presă în fiecare lună februarie putând conduce la această presupunere. Un fenomen asemănător s-a petrecut cu mărţişorul: o datină eminamente rurală a fost transferată la oraş, părăsind satul şi devenind cvasi- citadină. Să mai remarcăm un fapt referitor la Dragobete: există, după Simion Florea Marian, două momente de sărbătorire a Dragobetelui, în funcţie de diferitele zone ale ţării: 24 februarie şi Dragobetele cap de primăvară (i.e.
prima zi de martie) – Dragobetele cap de vară.

Principial, miezul problemei Sf. Valentin versus Dragobete ar fi următorul: Biserica Ortodoxă ar putea să ia atitudine în această chestiune prin prisma unei competenţe izvorâte dintr-o informare temeinică privind propria istorie. Dragobetele este o datină de sorginte păgână, precreştină, şi nu poate înlocui sub nici o formă şi în baza niciunei argumentaţii, fie aceasta susţinută chiar şi printr-un discurs anti-catolic, o sărbătoare creştină. În plus, calendarul catolic, spre deosebire de cel ortodox, nefăcând referire la Sf. Valentin, sărbătoarea nu există sub umbrela Bisericii Catolice.

Nefiind în obiectivul acestui articol un studiu privind problematica Sfântului Valentin, se poate afirma fără tăgadă că datina, prin mijlocirea literaturii, a surmontat în cele din urmă religia. Astfel, deşi originea sărbătorii amoroase Valentine’s Day este disputată, cea mai veche referinţă aparţine scriitorului englez Geoffrey Chaucer, care, spre sfârşitul secolului al XIV-lea, scrie în lucrarea Parlamentul păsărilor, cu referire la căsătoria regelui Angliei Richard II cu Ana de Boemia: „Aceste-au fost în a Sfântului Valentin zi/ Când toate păsările-şi caută perechea”. Deja la începutul secolului al XVII-lea, în vremea lui Shakespeare, sărbătoarea avea semnificaţia de astăzi: „Cum mâine-i  Sfântul Valentin, / Din zori voi aştepta / La uşa ta, căci vreau să fiu / Eu, Valentina ta. / El s-a sculat şi s-a încins /  Şi-ndat i-a descuiat; / Ea fată a intrat la el, / Dar fată n-a plecat” (Hamlet, IV, 5).

În încheiere, trebuie amintit că o biserică din Bucureşti, Delea-Nouă Calist, în anul 2005, a primit în dar de la  Episcopia din Terni, în Italia, care deţine moaştele Sf. Valentin pomenit la 30 iulie, o părticică din trupul acestuia.

Racla cu moaştele Sfântului Valentin Biserica Delea Nouă Calist din București

Racla cu moaştele Sfântului Valentin
Biserica Delea Nouă Calist
din București

Un gând despre „24 februarie – Dragobetele sărută fetele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s