Legenda Martisorului + Obiceiuri si istoric.

Legenda 

Martisorul este un vechi obicei romanesc mostenit de la daci si romani.  Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna, iar anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Se spune ca istoria martisorului ar fi inceput cand Soarele intruchipat intr-un barbat chipes a coborat pe pamant pentru a dansa hora in sate. Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat. Nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare. Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat iar sangele tanarului ranit cadea pe zapada transformand-o in ghiocei, mesageri ai primaverii. Tanarul curajos a murit fericit vazand ca viata sa a servit unui scop atat de nobil: venirea primaverii. Istoria martisorului mai spune ca de atunci exista obiceiul ca oamenii sa ofere doamnelor si domnisoarelor amulete: un fir alb impletit cu unul rosu.

Alte legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Una dintre legende spune ca intre 1 si 9 martie, „Zilele babelor”, baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le scutura unul cate unul in fiecare zi.Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint, asociata soarelui.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma „Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat.”

Despre istoria martisorului

Istoria martisorului are la baza atestari documentare inca din secolul trecut.

In Romania, cele mai vechi dovezi ale sarbatorii traditionale de martisor au fost gasite de arheologi la Schela Cladovei, in Mehedinti, si dateaza de acum mai bine de 8.000 de ani. Acolo au fost gasite pietre de rau cu urme de vopsea alba si rosie, culorile a caror impletire simbolizeaza geneza si regenerarea vietii. Martisorul este cunoscut in popor drept sarbatoarea traditionala a primaverii, ocazie cu care femeile primesc mici cadouri legate cu un snur alb-rosu.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti”: „…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Traditii romanesti de Martisor

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”.

Obiceiurile de Martisor erau ca parintii sa lege copiilor o moneda la gat sau la mana si sa ofere celor tineri margele viu colorate insirate pe un lant. Acest gest semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se punea de regula in zorii zilei pana sa apara soarele.

Alte traditiile romanesti spun ca pe 1 Martie se sarbatorea „Matronalia” – zeul Marte si puterea acestuia. Martisoarele se confectionau din fire albe si rosii de canepa sau lana, se legau sub forma cifrei 8 de care se atarnau monede din aur si argint.  Conform acestui obicei, martisorul trebuie tinut 9-12 zile  atarnat intr-un pom inflorit pentru a aduce noroc si bunastare celei care l-a purtat.

In zona Dobrogei, traditiile romanesti spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului.

In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sanatoase si mai frumoase.

In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv.

In Transilvania, martisorul este agatat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a indeparta relele si deochiul. Traditiile romanesti din satele transilvanene dau culoare vietii si confera legendei Martisorului marcarea tranzitiei dintre sfarsitul iernii, anotimpul rece si intunecat, si venirea primaverii, simbolistica a renasterii si optimismului.

Conform credintelor bucovinene, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare. Culoarea alba reprezinta frigul iernii ce se incheia iar cea rosie caldura verii ce urma in mod firesc in calendar. Semnificatia martisorului s-a diluat odata cu trecerea anilor. In trecut, el era confectionat de catre mame, care adaugau la snurul bicolor, impletit din fire de lana (stramatura), cate o moneda de argint sau chiar de aur si-l legau la mana copiilor in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Se credea ca, in felul acesta, copiii erau aparati de rele si de boli si ca aveau sa fie sanatosi, precum argintul, si rosii la fata, precum culoarea rosie din snur.

Fetele isi atarnau firul impletit la gat, in credinta ca nu vor fi fie arse de soare peste vara, conform zicalei: „Cine poarta martisoare / Nu va fi parlit de soare”.

In comunitatile traditionale bucovinene fetele ofereau cu multa bucurie martisorul, in ziua de 1 martie, flacailor din sat, obicei care s-a pastrat pana astazi.

Martisorul era purtat de catre copii timp de 12 zile sau pana la anumite sarbatori de primavara (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Paste ), pana la inflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbusti precum macesul.

In alte locuri, martisorul era purtat pana la sosirea pasarilor calatoare, cand era aruncat in directia de unde veneau acestea rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”.

In cazul in care martisorul era purtat pana la inflorirea pomilor, acesta se atarna pe crengile inflorite iar cu banul de la fir se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii, simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Martisorul era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le impodobea imbracamintea.

Martisoarele din zilele noastre sunt confectionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din doua fire alb-rosii, impletite din matase, la care se agata mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sanatatea, iubirea etc, obiceiul pierzandu-si mult din semnificatiile initiale.

3 gânduri despre „Legenda Martisorului + Obiceiuri si istoric.

  1. Felicitari Fundatiei Carpatina pentru articol, insa, unde gasim martisoare?
    Sunt mai interesante si mai romanesti decat micii si sarmalele…care ne-au consacrat in spatiul ,,cultural” (gastro-culinar) canadian!

    1. Multumim mult pentru comentariu si cuvintele de incurajare. La biserica Sf. Maria din Gatineau copiii au invatat sa confectioneze martisoare in cadrul unui atelier organizat de doamnele Milica si Dafina. Daca mergeti la biserica sambata la vecernie, sau duminica la slujba s-ar putea sa ma gasiti martisoare de vanzare. Cu banii stransi, copiii isi cumpara materiale pentru clubul lor. http://www.sfantamaria.ca/content/view/367/49/

      DAR, intrebarea dumneavoastra este foarte buna, si am sa o pun artistilor romani care participa la Festivalul Lalelelor. Poate anul urmator o sa avem o colectie de martisoare mai mare, ca sa avem de unde alege. Poate organizam si un targ??

      Sanatate si voie buna!
      Doina Tibu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s